Crama Neamțu nu a apărut dintr-un plan de investiții sau dintr-un calcul de piață, ci dintr-o evoluție firească a unei pasiuni. La Corjova, soții Neamțu au construit, pas cu pas, un proiect de familie în care fiecare etapă – de la vie până la sticlă – este asumată direct. Nu produc volume mari și nu urmăresc uniformitatea perfectă de la un an la altul. Aleg, în schimb, răbdarea, intervenția minimă și respectul față de ritmul natural al viei. Pentru ei, vinificația artizanală nu înseamnă doar o scară redusă a producției, ci o filozofie. Vinul nu este grăbit și nu este standardizat. Fiecare an vitivinicol își lasă amprenta, iar diferențele sunt acceptate ca parte firească a procesului.
De la vinul de gospodărie la dorința de a face lucrurile corect
Începuturile au fost simple, așa cum sunt în multe gospodării din mediul rural: câteva rânduri de viță-de-vie, vin produs pentru consum propriu, soiuri hibride și o tradiție transmisă firesc. Schimbarea de perspectivă a venit însă odată cu experiența directă a unor vinuri realizate din soiuri europene cultivate în sudul țării. Diferențele nu au fost teoretice, ci vizibile și ușor de simțit în pahar – la aromă, la gust și la structură.
Rememorând acel moment, Alexandru Neamțu spune că a fost primul contact real cu o altă dimensiune a vinului: „Când am ajuns la facultate și am început să gust vinurile colegilor din sud, am fost sincer impresionat. Diferența era extraordinar de mare. Până atunci eram obișnuit cu vinul din soiuri hibride, pe care îl consideram bun. Dar atunci am înțeles că există alt nivel – la aromă, la gust, la structură”.
După această experiență, procesul de învățare a devenit conștient și asumat. Au început să studieze mai atent, să discute cu alți mici producători, să respecte reguli tehnologice și să acorde o atenție tot mai mare etapelor de vinificare. Îmbutelierea a devenit un pas firesc, iar disciplina tehnologică – o condiție obligatorie.
Momentul în care hobby-ul a căpătat structură
Un punct de cotitură în evoluția cramei a fost decizia de a construi un beci dedicat exclusiv vinului. A fost momentul în care activitatea a căpătat o formă clară și o direcție pe termen lung. Tot atunci au făcut trecerea la butoaie de lemn, renunțând la soluțiile mai simple utilizate anterior.
„Când am construit beciul, voiam un loc dedicat doar vinului. Ulterior am plantat propriile vii. Fetească Albă, Fetească Neagră, Cabernet, Merlot și Syrah – soiuri alese cu gândul la potențialul lor oenologic. Am înțeles că deja ne asumăm pe termen lung. Nu mai era doar vin din struguri cumpărați. Era responsabilitatea noastră, de la butuc până la sticlă. Știam că rezultatele nu vin imediat, dar era un pas necesar”.
Pentru familia Neamțu, calitatea vinului începe în vie, iar una dintre cele mai importante decizii rămâne momentul recoltării. Alexandru subliniază cât de mult poate influența acest pas rezultatul final: „Decizia de a recolta strugurii este una dintre cele mai grele. Dacă îi culegi prea devreme sau prea târziu, schimbi vinul. Odată tăiat ciorchinele, nu-l mai poți întoarce. De aceea spun că vinul mare se face în vie”. Responsabilitatea este totală: tot ce ajunge în sticlă a trecut prin deciziile lor. Acest control direct înseamnă atât presiune, cât și libertatea de a defini propriul stil.
Identitatea casei
Crama produce atât vinuri dintr-un singur soi, cât și cupaje. Diversitatea nu este o strategie de marketing, ci o alegere de expresie. Combinarea soiurilor oferă complexitate și spațiu de creație, iar unele dintre aceste vinuri au fost foarte bine primite de consumatori. În același timp, experiența le-a arătat că nu toate combinațiile funcționează la fel. Fiecare încercare este o etapă de învățare.
„Am înțeles că atunci când combini soiurile, obții altă paletă de arome, altă profunzime. Am avut combinații foarte reușite, dar și unele care nu ne-au plăcut. Din fiecare experiență înveți”, spune Alexandru.
Pentru Anastasia, partea emoțională a vinurilor este la fel de importantă ca structura lor tehnică: „Fiecare vin are o poveste. Sunt unele de care te legi mai mult, poate pentru că au ieșit într-un an dificil sau pentru că au fost primele dintr-un soi nou. Noi le numim copiii noștri, pentru că le-am crescut de la butuc până la etichetă”.
„Domn Mihai”, „Ponoare”, „ Cotul Nistrului” și „Holmul Mare” au devenit reperele lor. În ceea ce privește vinuri albe sunt ușoare, proaspete și perfecte pentru serile calde. Unele dintre ele sunt produse din soiuri rare și deosebite, precum Tămâioasa Românească și Suholimanschii Belîi, dar propun și un cupaj de Tamâioasa Românească, Fetească albă și Viorica.
Un proiect în doi
Rolurile sunt clare și complementare. „Alexandru este agronomul de bază. El hotărăște când și ce trebuie făcut în vie. Eu mă ocup de administrare, de legătura cu contabila, de acte și de rețelele sociale. Le gestionăm împreună, dar eu coordonez partea asta”, explică Anastasia.
Pentru un producător mic, accesul pe piață nu este simplu. Intrarea în restaurante sau în rețelele consacrate presupune competiție cu branduri cunoscute și volume mari. De aceea, o parte importantă a vinurilor ajunge direct la consumator, prin degustări, festivaluri sau vânzare directă. Feedbackul cel mai valoros vine din contactul nemijlocit cu oamenii care au gustat vinul și revin pentru el. Această relație directă consolidează încrederea și permite o comunicare autentică.
Promovarea este tratată cu seriozitate. Prezența în mediul online și comunicarea constantă sunt considerate necesare pentru a face cunoscut un produs: „Mă bucur că el înțelege cât de importantă este activitatea de pe rețelele de socializare. Fără dezvoltarea acestei laturi, în ziua de astăzi este greu să te miști. Poți să ai un vin bun, dar dacă lumea nu știe de el, rămâne doar la tine în beci”, spune ea.
Crama nu se rezumă la procesul tehnologic. Ea înseamnă și locul, peisajul, apropierea de Nistru, dialogul cu cei care vin să deguste. Ideea dezvoltării turismului vitivinicol este văzută ca o direcție naturală, prin care vinul poate fi înțeles în contextul său complet.
Experiența directă – plimbarea prin vie, discuția despre an, despre soiuri și despre decizii – completează ceea ce se regăsește în pahar. În acest mod, vinul devine parte dintr-o poveste mai amplă, legată de oameni și de teritoriu.
„Noi punem accent pe tot ce este local. Când lucrăm la etichetă, facem un brainstorming și alegem elementele care reflectă zona. Eu mi-am dorit foarte mult ca pe etichetă să fie Nistrul. Pentru noi, faptul că avem Nistrul aproape este un element identitar. Privirea spre Nistru este extraordinară și am vrut ca asta să se simtă și pe sticlă”, afirmă Alexandru.
14
Hobby-ul care cere timp și bani
Deși proiectul a crescut constant, crama rămâne, oficial, un hobby. Via este lucrată în weekend și, adesea, după programul de lucru.
„La început chiar voiam să-i spunem „cramă de weekend”. De luni până vineri avem lucrul de bază, dar abia așteptăm să vină weekendul să mergem în vie. Vara, dacă este nevoie, lucrăm și după ora șase seara, până apune soarele”, spune Alexandru.
În prezent, produc aproximativ 5.000 de sticle anual, cu posibilitatea de extindere în viitor. Investițiile au fost făcute, în mare parte, din resurse proprii.
„Acum o parte din cheltuieli le acoperim din vânzări, dar plantațiile au fost realizate în mare parte din fonduri proprii. Pasiunea consumă bani, dar noi credem că investiția de timp și energie va da rezultate”, adaugă el.
Rezultatul sau procesul?
Întrebați ce cântărește mai mult – procesul sau rezultatul – răspunsul lor este echilibrat. Confirmarea muncii este importantă, însă satisfacția vine din fiecare etapă: din plantare, din formarea butucului, din observația atentă a dezvoltării viței-de-vie.
Recunosc deschis că vinurile lor sunt bune, dar că „vinurile mari” cer răbdare și maturitate a viei. O viță-de-vie cu rădăcini adânci oferă o expresie diferită, mai complexă. Până atunci, fiecare an rămâne o etapă de învățare și consolidare. Într-o perioadă în care multe investiții sunt calculate strict în cifre, povestea lor arată că există și un alt mod de a crește: încet, consecvent, în doi.
