Semănarea rapiței: Ce trebuie să știi pentru un start reușit
Данный материал был переведен при помощи ИИ.
Pregătirile pentru viitoarea cultură de rapiţă trebuie să înceapă imediat după recoltarea culturii premergătoare, atât prin managementul resturilor vegetale, cât mai ales prin pregătirea terenului. Una dintre cele mai mari provocări la înfiinţarea unei culturi de rapiţă este găsirea unei „ferestre” optime de semănat (august/septembrie), imediat înainte de o ploaie care să favorizeze germinarea şi răsărirea.
Desigur, înainte de semănat este nevoie ca terenul să fie bine pregătit (grădinăreşte), imediat după recoltarea culturii precedente, astfel încât să nu se piardă umiditatea din sol. Apoi, imediat după răsărire, trebuie realizată combaterea (mecanică sau prin erbicidare) a buruienilor, precum şi a dăunătorilor. Ținta este de a se ajunge la stadiul de 8-10 frunze la începutul iernii şi la o densitate de 30-45 plante/mp la ieşirea din iarnă, scrie Revista Ferma.
Când semănăm rapița?
Dacă se doreşte o răsărire timpurie, fermierii trebuie să semene devreme. Adaptarea epocii de semănat se face în funcţie de regiune şi de amplasarea parcelelor. În plus, trebuie urmărită permanent dinamica precipitaţiilor. Ideal este semănatul atunci când prognozele anunţă precipitaţii de minim 10 mm.
Cum gestionăm resturile vegetale?
Resturile vegetale de la cultura precedentă joacă un rol important. În cazul în care paiele sunt încorporate în sol, se va evita concentrarea acestora în patul germinativ, la nivelul adâncimii de semănat, deoarece există riscul ca acestea (paiele) să preia din umiditate şi azot în detrimentul rapiţei. De asemenea, în cazul în care o cantitate mare de seminţe (de la cultura anterioară şi de buruieni) rămâne în teren, există un risc mare de apariţie a samulastrei şi a buruienilor care pot „sufoca” rapiţa. În acest caz, se recomandă o prelucrare superficială a solului pentru a stimula răsărirea buruienilor, precum şi un tratament cu un erbicid preemergent.
Pregătește corect terenul!
Rapiţa este o plantă pretenţioasă în ceea ce priveşte structura solului, mai ales atunci când semănatul se face devreme, la mijlocul verii. Operaţiunile de prelucrare a solului trebuie limitate la minimum înainte de semănat, pentru a menţine umiditatea în sol, dar şi pentru a avea o structură bună pentru înrădăcinarea optimă a rădăcinii pivotante. Starea parcelei va determina alegerea lucrărilor ce vor fi efectuate, la 10 sau 20 cm adancime sau nicio lucrare a solului (în situaţia în care prelucrarea terenului s-a făcut imediat după recoltarea culturii premergătoare).
Diagnosticarea stării structurale a solului se poate face printr-un test relativ simplu, atunci când terenul este umed. Dacă pământul este uscat şi dur, diagnosticul este mai dificil. Practic, din fiecare parcelă se vor preleva trei mostre din zone reprezentative, câte o „bucată” de sol cu dimensiunea egală cu a cazmalei (circa 25 x 25 x 25 cm). Apoi eşantioanele de sol sunt examinate prin pipăit şi prin spargerea bulgărilor pentru a le studia structura.
Beneficiile fertilizării cu azot
Prin asigurarea necesarului de azot încă din toamnă, cultura de rapiţă poate lupta împotriva larvelor puricelui cruciferelor. Buna aprovizionare cu azot încă din timpul semănatului şi apoi în perioada incipientă de vegetaţie este principala pârghie pentru un start bun al culturii de rapiţă, precum şi pentru creşterea rezistenţei la iernat.
De asemenea, toleranţa culturilor de rapiţă la atacurile dăunătorilor este direct proporţională cu starea de sănătate şi cu „robusteţea” plantelor. O bună aprovizionare cu azot la intrarea în vegetaţie aduce un plus de biomasă la începutul iernii şi un plus de azot asimilat.
