Agricultura conservativă: Tehnici de semănat în condiții de no-tillage
Sistemele de agricultură practicate în trecut, bazate pe lucrarea intensivă a solului, aplicarea excesivă a îngrășămintelor chimice și ignorarea completă a rotației culturilor au contribuit la degradarea solului. Eroziunea solului și pierderea materiei organice în rezultatul mineralizării, destructurarea intensivă a solului și multe alte tipuri de degradări, sunt cauzate în primul rând de lucrările excesive ale solului.
În Agricultura Conservativă, lucrările solului nu se practică și nu sunt încurajate.
Perturbarea mecanică minimă a solului (semănatul și plasarea îngrășămintelor în condiții de no-tillage), este principiul care este cel mai greu de înțeles și cel care determină într-o oarecare măsură caracterul investiției inițiale la procurarea echipamentului. Principiul „perturbarea minimă a solului” nu trebuie confundat cu termenul „minimalizarea lucrării solului” și nici cu termenul „mini-till”.
Semănatul în condiții de no-tillage (sau semănatul direct), utilizat ca procedeu singular, fără respectarea tuturor principiilor, nu este considerat Agricultură Conservativă. Acest principiul, care în practică este realizat cu semănători special construite, pentru a plasa semințele și îngrășămintele, asigură o perturbare minimă a solului. Informațiile se conțin în „Ghidul practic în domeniul agriculturii conservative”.
Semănatul în condiții de no-tillage poate fi precedat de mărunțirea resturilor sau terminarea prin cosire, tăvălugire, erbicidarea culturilor de acoperire. De obicei, semănatul se realizează concomitent cu aplicarea îngrășămintelor. Alte perturbări ale solului nu se realizează. Minimizarea pierderilor de materie organică din sol în rezultatul mineralizării sunt asigurate de perturbarea mecanică minimă.
Semănătoarele destinate realizării semănatului în condiții de no-tillage trebuie să întrunească următoarele condiții:
- să fie suficient de grele ca să taie stratul de reziduuri vegetale;
- să pătrundă în sol ( chiar și în sol tasat) la adâncimea optimală de semănat;
- să plaseze cu precizie semințele în sol umed, încheind rigola și asigurând un contact optim dintre semințe și sol și, totodată, evitând contactul dintre semințe și reziduurile vegetale;
- să asigure o perturbare minimă a solului, iar reziduurile vegetale rămase trebuie să asigure micșorarea eroziunii, scurgerilor și evaporării;
- să aplice îngrășăminte odată cu semănatul. Există o diversitate largă de semănători care se potrivesc pentru semănatul în condiții de no-tillage. Toate semănătoarele au avantaje și dezavantaje. Un avantaj care trebuie considerat întotdeauna este asigurarea unei perturbări minime a solului și plasarea semințelor fără interferență cu reziduurile de plante sau cu culturile de acoperire.
