Maximizarea rezervelor de apă: Cum să conservăm apa în sol

Pentru conservarea cât mai bună a apei din sol, se impune folosirea practicilor agrotehnice diferențiate, pe întreg parcursul anului agricol, în cadrul unei rotații de culturi adecvate zonei și în corelație cu inputurile tehnologice preconizate (irigare, fertilizare, combaterea buruienilor, desimea culturii etc.). Informațiile se conțin în manualul pentru producătorii agricoli și consultanți: „Reabilitarea ecologică a terenurilor agricole”, elaborat de Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD în cooperare cu Asociația Națională de Dezvoltare Rurală (ACSA).

Printre metodele agrotehnice de conservare a apei în sol menționăm:

• Practicarea asolamentului în fiecare exploatație agricolă și stabilirea unei structuri de culturi, care să includă cel puțin trei grupe de plante: cereale păioase, prășitoare-tehnice 33%, leguminoase 33%.
• Executarea lucrărilor solului în intervalul optim de lucru, când solul este reavăn, se revarsă în urma plugului, fără bulgări sau curele în cazul arăturilor, fără bulgări și fisuri în cazul altor procedee de afânare.

În această stare, solurile în funcție de textură pot avea 7 – 20% apă raportată la greutate, cu optim la lucrare cca 10-20%. Respectarea bunei practici de lucrare a solului în intervalul optim de lucru conduce la refacerea drenajului intern al solului, realizarea vitezei optime de infiltrare a apei de 2 mm/oră, optimizarea tasării (densitatea aparentă 1,1-1,3 g/cm3), creșterea capacității de înmagazinare a apei, reducerea consumului neproductiv de apă.

• Practicarea dezmiriștirii imediat după recoltarea cerealelor păioase, rapița, leguminoase la adâncimi de 8 – 10 cm, întrerupe capilaritatea, reduce evaporarea apei din sol, este favorizată infiltrarea apei din ploi și condensarea vaporilor de apă care vin din profunzime. Cantitatea de apă adsorbită de sol crește de 2 – 3 ori, scade evaporarea cu 8 – 10% și resturile vegetale se comportă/îndeplinesc funcția asemănător straturilor de mulci.
• Evitarea mobilizării solului la adâncimi mai mari decât cele necesare pentru respectiva cultură și stare fizică a solului atât la lucrarea de bază, cât și la pregătirea stratului germinativ.
• Practicarea periodică a afânărilor adânci de toamnă, care asigură acumularea apei pe adâncimea profilului de sol, contribuind astfel constituirea rezervei de apă pentru perioadele secetoase din timpul verii.
• Pe terenurile în pantă se evită lucrarea din deal în vale, pentru a nu favoriza scurgerea apei și erodarea solului. În zonele colinare, pe terenurile cu pantă >50 este indicată executarea lucrărilor pe direcția generală a curbelor de nivel. Executarea arăturilor pe această direcție contribuie reducerii pierderilor de apă cu până la 75%.
• Pentru asigurarea unui regim uniform al umidității în cadrul întregului masiv agricol este obligatorie nivelarea terenului cu mărunțirea bolovanilor.
• Se va ține cont că stratul afânat favorizează înmagazinarea eficientă a apei, dacă nu este afectat de crustificare/copertare.
• Pregătirea patului germinativ în perioada semănatului numai pe adâncimea de semănat, folosirea pieselor active rotative și nu de răsturnare a solului. Prelucrarea solului folosind combinatorul și grapa rotativă este mult mai eficientă decât folosirea grapei cu discuri, care întoarnă întregul volum de sol prelucrat, expunându-i condițiilor de mediu și pierderii apei.
• Mulcirea solului cu diferite materiale împiedică evaporarea apei și, în plus, în funcție de culoarea mulciului, influențează regimul termic al solului.
• Formarea de fâșii de protecție de culturi înalte (mei, floarea soarelui, porumb ș.a.) și islazurile verzi favorizează ameliorarea microclimatului local, reduc viteza vânturilor și, ca urmare, se reduc procesele de evaporare a apei.
• Afânarea adâncă trebuie realizată în complex cu alte lucrări, care îmbunătățesc drenajul solului. Astfel, ea este mai eficientă în cadrul unei rotații de culturi care să cuprindă plante prășitoare și leguminoase și este însoțită de fertilizare organică alternativă.