Analiza exporturilor de oleaginoase din Moldova în iunie 2026

Prezenta analiză se bazează pe datele statisticii vamale a Republicii Moldova pentru luna iunie 2026 și examinează exportul de culturi oleaginoase din trei perspective: pe poziții tarifare, pe țări importatoare și pe companii exportatoare. Pentru o interpretare mai precisă a indicatorilor lunari, se ia în considerare contextul celor cinci luni anterioare din 2026 — ianuarie, februarie, martie, aprilie și mai — ceea ce permite privirea situației din iunie nu ca pe un episod izolat, ci ca pe un punct logic pe traiectoria descendentă a ciclului sezonier. Publicul țintă al analizei îl constituie comercianții, procesatorii și agricultorii, pentru care sunt importante nu doar cifrele absolute, ci și înțelegerea direcției în care se îndreaptă piața în pragul noului an agricol.

Situația generală privind exportul de culturi oleaginoase din Moldova în luna iunie 2026

În iunie 2026, din Moldova au fost exportate șapte poziții comerciale de culturi oleaginoase: semințe de floarea-soarelui, de rapiță, de muștar, boabe de soia, semințe de in, semințe de alte culturi oleaginoase și semințe de susan. Prezența celor șapte poziții indică, în sine, o diversificare comercială continuă a portofoliului de export chiar și la sfârșitul sezonului, deși, așa cum se va arăta în continuare, concentrarea reală a cifrei de afaceri rămâne ridicată. Datele sintetizate sunt prezentate în tabelul 1.

Volumul total al exporturilor de culturi oleaginoase în luna iunie a fost de 13,0 mii tone, în valoare de puțin peste 180,5 milioane de lei. Acesta este cel mai scăzut indicator lunar din întreaga perioadă analizată: spre comparație, în februarie, la apogeul sezonului, s-au exportat peste 114,5 mii de tone, iar în mai — doar 28,9 mii de tone. Astfel, într-o singură lună, volumul fizic s-a redus de peste două ori, iar în patru luni — de aproape nouă ori. O astfel de dinamică nu reprezintă o anomalie, ci reflectă epuizarea firească a stocurilor reportate din recolta anului 2025 înainte de începerea unui nou ciclu agricol.

Semințele de floarea-soarelui și-au menținut poziția de lider, reprezentând 9,6 mii de tone, adică 73,50% din greutatea totală, și 144,5 milioane de lei, adică 80,04% din valoarea totală a exporturilor. Diferența dintre ponderea în greutate și cea în valoare a semințelor de floarea-soarelui — de aproape 6,5 puncte procentuale — indică, chiar la acest nivel de agregare, faptul că prețul mediu de vânzare al semințelor de floarea-soarelui depășește semnificativ nivelul mediu al prețurilor din coșul de mărfuri în ansamblu. Semințele de rapiță au ocupat locul al doilea: 3,1 mii de tone (23,64% din greutate) și 31,0 milioane de lei (17,19% din valoare). Aici situația este inversă — ponderea în valoare este mai mică decât ponderea în greutate, ceea ce decurge în mod logic din prețul mai mic pe tonă al rapiței în comparație cu cel al floarea-soarelui. Celelalte cinci poziții reprezintă, în total, mai puțin de 3% din cifra de afaceri, atât în greutate, cât și în valoare: muștar (184 t, 3,1 milioane de lei), boabe de soia (142 t, 0,8 milioane de lei), in (23 t, 0,36 milioane de lei), alte culturi oleaginoase (23 t, 0,68 milioane de lei) și un lot simbolic de susan în greutate de 0,1 tone, în valoare de 13,6 mii de lei.

Compararea structurilor în funcție de greutate și de valoare scoate în evidență o tendință cheie a lunii — dependența directă dintre prețul unitar al unei culturi și „prima” sau „reducerea” acesteia în structura valorică, în raport cu cea ponderată. Floarea-soarelui și muștarul, ale căror prețuri medii (15 090 și, respectiv, 16 849 lei pe tonă) sunt mai mari decât media coșului, dețin o pondere mai mare în venituri decât în tonaj. Rapita și boabele de soia, comercializate la prețuri mai mici (10 075 și, respectiv, 5 925 lei pe tonă), înregistrează, în mod firesc, o scădere a ponderii valorice în raport cu cea ponderală. O atenție specială merită poziția „semințe de alte culturi oleaginoase”: cu o greutate nesemnificativă de 23 de tone, aceasta se vinde cu 29 335 lei pe tonă — aproape de două ori mai scump decât floarea-soarelui, ceea ce este tipic pentru loturile de nișă, unice, de culturi nestandardizate, livrate către cumpărători specifici.

În figura 1 este ilustrată în mod clar disproporția dintre volumele pozițiilor din coșul de produse oleaginoase din luna iunie.

Este revelator și modul în care s-a modificat raportul de forțe dintre cele două culturi cheie pe parcursul sezonului. Dacă în primele luni ale anului — ianuarie, februarie și martie — floarea-soarelui reprezenta 98–99% din volumul total, iar ponderea rapiței nu depășea unul-două procente, până în iunie ponderea floarea-soarelui a scăzut la 73,5%, în timp ce ponderea rapiței a crescut la 23,6%. Aceasta nu este o fluctuație întâmplătoare, ci un efect sistemic: stocurile de floarea-soarelui, care depășesc semnificativ stocurile de rapiță în ceea ce privește volumul absolut al recoltei, se epuizează mai repede în termeni relativi tocmai spre sfârșitul sezonului, în timp ce stocurile rămase de rapiță sunt comercializate mai uniform. Ca urmare, structura exporturilor din iunie se dovedește a fi semnificativ mai echilibrată între cele două culturi decât structura din lunile de iarnă.

Înainte de a trece la o analiză detaliată, este necesar să precizăm logica expunerii ulterioare: atenția principală va fi acordată semințelor de floarea-soarelui și de rapiță — două culturi care, împreună, reprezintă 97,1% din volumul fizic și 97,2% din valoarea totală a exporturilor de oleaginoase din luna iunie. Tocmai aceste poziții determină conjunctura comercială a lunii și prezintă cel mai mare interes practic pentru participanții la piață. În continuare, le vom analiza pe fiecare în parte, începând cu semințele de floarea-soarelui.

Semințe de floarea-soarelui

Exportul de semințe de floarea-soarelui în iunie 2026 s-a ridicat la 9,6 mii tone, în valoare de 144,5 milioane de lei. Produsul a fost comercializat în 16 țări — o acoperire geografică comparabilă cu cea din lunile de iarnă, în ciuda reducerii semnificative a volumului fizic. Cu alte cuvinte, numărul piețelor de desfacere se reduce mai lent decât volumul livrărilor către fiecare dintre acestea: comercianții moldoveni preferă să distribuie fluxul de mărfuri în scădere către același cerc de cumpărători, în loc să-l concentreze pe una sau două destinații. Structura geografică a livrărilor este prezentată în tabelul 2.

Turcia s-a impus din nou ca lider incontestabil al cererii: 4,5 mii de tone, adică 47,42% din volumul fizic, în valoare de 54,6 milioane de lei, adică 37,83% din valoare. Diferența dintre ponderea în greutate și cea în valoare a Turciei — de aproape 10 puncte procentuale în favoarea primei — arată că piața turcă rămâne cea mai importantă ca volum, dar este departe de a fi cea mai profitabilă pe tonă: prețul mediu de vânzare aici a fost de 12 038 lei, ceea ce este semnificativ mai mic decât nivelul mediu pe poziția comercială, de 15 090 lei. Pe locul al doilea s-a situat Bulgaria (1,6 mii t, 16,49% din greutate, 12,74% din valoare, preț de 11 662 lei pe tonă) — o destinație cu o logică de preț similară: preț relativ scăzut la un volum semnificativ.

O imagine mult mai elocventă o oferă segmentele cu volum mai redus, dar cu un nivel de preț mai ridicat. Polonia, care a ocupat locul al treilea ca pondere (960 t, 10,02%), a asigurat totuși 13,66% din valoare — prețul a ajuns aici la 20 560 lei pe tonă, adică de peste 1,7 ori mai mare decât cel din Turcia. România (745 t, 7,78% din greutate, 9,40% din valoare) a vândut floarea-soarelui la 18 231 lei pe tonă, iar Cehia, care încheie topul celor cinci principale destinații ca volum (491 t, 5,12%), a înregistrat totuși cel mai ridicat preț mediu dintre principalele piețe de destinație — 23 313 lei pe tonă, ceea ce depășește aproape de două ori nivelul prețului din Turcia. Celelalte unsprezece țări au asigurat, în total, 1,3 mii de tone (13,16% din greutate), dar ponderea lor în venituri s-a dovedit a fi semnificativ mai mare — 18,45%, ceea ce confirmă o regulă generală: cu cât volumul unei rute este mai mic, cu atât prețul pe tonă este, de regulă, mai ridicat și cu atât contribuția acesteia la venituri este mai semnificativă în raport cu tonajul.

Această tendință indică în mod clar segmentarea pe categorii de preț a exporturilor turcești: segmentul de masă, „en gros”, reprezentat de Turcia și Bulgaria, controlează aproape două treimi din volumul fizic (63,9%), dar doar jumătate din venituri (50,6%), în timp ce segmentul premium — Polonia, România, Cehia și un grup format din alte unsprezece țări — reprezintă 36,1% din volum, dar generează 49,4% din valoare. Pentru un trader, aceasta înseamnă o concluzie practică: creșterea livrărilor către Europa Centrală, în ciuda complexității logistice, este justificată din punct de vedere economic tocmai în această etapă a sezonului, când deficitul de ofertă permite stabilirea unui preț mai ridicat.

Structura livrărilor de semințe de floarea-soarelui, defalcată pe țările importatoare, este prezentată în figura 2.

Din punctul de vedere al ofertei, piața semințelor de floarea-soarelui rămâne extrem de competitivă: în luna iunie, 37 de companii moldovenești au exportat această marfă. Detaliile privind cei mai importanți participanți sunt prezentate în tabelul 3.

Compania Crown SRL a devenit liderul exportatorilor, cu 3,0 mii de tone (31% din volumul fizic) în valoare de 47,9 milioane de lei (33% din valoare), la un preț mediu de vânzare de 16 011 lei pe tonă — peste nivelul mediu al pieței, care este de 15 090 lei. Pe locul al doilea se află Grando Invest Trading SRL (2,0 mii t, 21% din greutate, 16% din valoare, preț de 11 615 lei pe tonă) — o companie cu o poziție de preț semnificativ mai modestă, orientată, se pare, către piețe de masă precum Turcia. Danube Oil Company SRL (1,6 mii t, 16% din greutate, 13% din valoare, 11 646 lei pe tonă) și Rusagro-Prim SRL (980 t, 10% din greutate, 8% din valoare, 12 207 lei pe tonă) completează topul celor patru cei mai mari operatori, care controlează împreună 78% din volumul fizic al poziției.

Este revelatoare diferențierea prețurilor în cadrul grupului exportatorilor mici și mijlocii. Unicaps SRL, cu un volum relativ modest de 436 de tone (5% din greutate), a vândut produsele la prețul de 22 227 de lei pe tonă, asigurând 7% din venituri. Exemplul Gorgan SRL este și mai elocvent: 308 tone (3% din greutate), la un preț de 28 589 lei pe tonă — aproape dublu față de prețul mediu de pe piață — au adus companiei 6% din valoarea totală a poziției. O strategie similară au demonstrat-o Dandar SRL (55 t la 27 639 lei) și Rebecca-Plus SRL (22 t la 28 656 lei). Ansamblul acestor exemple indică un model de afaceri stabil al unei părți a pieței: loturile mici, comercializate prin contracte premium, probabil de nișă sau directe, cu procesatorii din Europa Centrală, generează venituri disproporționat de mari în raport cu volumul fizic. Un exemplu extrem al acestui model îl reprezintă Monicol SRL — doar 2 tone, vândute la 34 801 lei pe tonă, ceea ce depășește cu mai mult de două ori nivelul mediu al prețului pentru această poziție în ansamblu.

Distribuția exporturilor de semințe de floarea-soarelui pe companii este prezentată în figura 3.

Rezumând rezultatele privind semințele de floarea-soarelui, se poate constata că luna iunie a consolidat două tendințe identificate anterior: scăderea volumului fizic, însoțită de o creștere simultană a prețului mediu, și accentuarea segmentării prețurilor între segmentele de masă și cele premium ale pieței. Prețul mediu de vânzare de 15 090 lei pe tonă reprezintă cel mai ridicat nivel din întreaga sezon analizat, fapt direct legat de reducerea stocurilor rămase din recolta anului 2025. În același timp, piața rămâne competitivă din punct de vedere structural: 37 de exportatori și 16 țări importatoare demonstrează că, chiar și la sfârșitul sezonului, floarea-soarelui moldoveană își menține o rețea extinsă de relații comerciale, fără a se reduce la câteva tranzacții majore.

Semințe de rapiță

Exportul de semințe de rapiță în iunie 2026 s-a ridicat la 3,1 mii de tone, în valoare de 31,0 milioane de lei — al doilea rezultat ca importanță al sezonului, după cel din luna mai (2,9 mii de tone) și semnificativ mai mare decât în lunile de iarnă, când volumele de rapiță se măsurau în sute, nu în mii de tone. Producția a fost expediată către trei țări de către două companii moldovenești — o structură semnificativ mai compactă decât în cazul floarea-soarelui, dar care demonstrează totuși o creștere susținută a importanței relative a acestei culturi spre sfârșitul sezonului. Datele detaliate sunt prezentate în tabelul 4.

Bulgaria a devenit cel mai mare cumpărător: 1,9 mii de tone, adică 62,42% din volumul fizic, în valoare de 19,3 milioane de lei, adică 62,22% din valoare, la un preț de 10 042 lei pe tonă — coincidența dintre ponderea în greutate și cea în valoare indică faptul că piața bulgară se tranzacționează practic la prețul mediu de piață al poziției în ansamblu (10 075 lei pe tonă). Întregul volum din Bulgaria a fost asigurat de o singură companie — Rusagro-Prim SRL, ceea ce face din Bulgaria nu doar cea mai importantă, ci și singura direcție pentru acest operator.

Pe locul al doilea se află România — 1,1 mii de tone (35,36% din greutate) în valoare de 11,0 milioane de lei (35,41% din valoare). Spre deosebire de direcția bulgară, fluxul românesc este împărțit între doi exportatori: partea principală — 891 de tone — a fost livrată de Curtea Dacilor SRL la prețul de 10 178 de lei pe tonă, iar restul de 198 de tone au revenit societății Rusagro-Prim SRL, la un preț ceva mai mic, de 9 674 lei pe tonă. Această coexistență a celor doi operatori pe aceeași piață, cu o diferență de preț de aproximativ 5%, se poate explica atât prin diferențele de calitate ale loturilor, cât și prin diferențele privind condițiile de livrare sau termenele contractuale. Lista este completată de Cehia, cu un lot mic de 68 de tone (2,21% din greutate) în valoare de 736,8 mii de lei (2,38% din valoare), expediată tot de Rusagro-Prim SRL la prețul de 10 814 lei pe tonă — cel mai ridicat dintre cele trei destinații.

Distribuția exporturilor de semințe de rapiță pe companii exportatoare este prezentată în figura 4.

Caracteristica principală a pieței de rapiță din luna iunie este rolul dominant al Rusagro-Prim SRL, care este prezentă în toate cele trei direcții de export și asigură, în total, 2,2 mii de tone din cele 3,1 mii de tone ale exportului total al acestei poziții, adică peste 70% din volumul fizic. Curtea Dacilor SRL este un actor secundar, dar nu mai puțin important, specializat exclusiv pe direcția românească și care realizează acolo cea mai mare parte a volumului. O astfel de structură — practic un duopol cu un lider evident — contrastează cu piața fragmentată a semințelor de floarea-soarelui, unde nicio companie nu controlează nici măcar o treime din volumul acestei poziții.

Intervalul de prețuri pentru rapiță s-a dovedit a fi semnificativ mai restrâns decât cel pentru floarea-soarelui: de la 9 674 la 10 814 lei pe tonă, adică diferența dintre prețul cel mai mic și cel mai mare nu depășește 12%. În comparație, în cazul floarea-soarelui, o diferență similară între Turcia și Cehia a fost de aproape 94%. Acest lucru indică faptul că piața rapiței se tranzacționează în luna iunie într-un mod mult mai omogen, fără o segmentare pronunțată între segmentul de masă și cel premium, caracteristică pentru floarea-soarelui, — probabil datorită numărului mai mic de participanți și unei arii geografice de comercializare mai restrânse.

Concluzii

Luna iunie a anului 2026 a înregistrat un minim sezonier în ceea ce privește volumul fizic al exporturilor de culturi oleaginoase din Moldova: 13,0 mii de tone, față de 114,5 mii de tone în februarie și 28,9 mii de tone în mai. Această dinamică are un caracter sistematic, nu conjunctural, și reflectă epuizarea stocurilor reportate din recolta anului 2025, în pragul unui nou ciclu agricol. O reflectare fidelă a reducerii volumului a fost creșterea constantă a prețului mediu de vânzare: dacă în ianuarie o tonă de floarea-soarelui se vindea, în medie, cu 11 292 lei, în iunie prețul ajunsese deja la 15 090 lei, adică o creștere de peste 33% în cinci luni. O tendință similară, deși mai puțin pronunțată, tendință se observă și în cazul rapiței, al cărei preț mediu a crescut de la 9 832 lei în ianuarie la 10 075 lei în iunie, cu un maxim intermediar de 10 629 lei în mai.

A doua schimbare structurală importantă a sezonului — modificarea raportului dintre cele două culturi cheie. În lunile de iarnă, ponderea floarea-soarelui în volumul total al exporturilor de oleaginoase a atins 98–99%, lăsând rapița într-o poziție marginală. Până în iunie, ponderea floarea-soarelui a scăzut la 73,5%, în timp ce ponderea rapiței a crescut la 23,6% — aproape un sfert din cifra de afaceri totală. Aceasta înseamnă că, pentru comercianții care lucrează cu ambele culturi, a doua jumătate a sezonului devine o perioadă în care diversificarea portofoliului între floarea-soarelui și rapiță încetează să mai fie o posibilitate teoretică și se transformă într-o necesitate practică pentru atenuarea scăderii sezoniere a veniturilor.

În ceea ce privește semințele de floarea-soarelui, principala constatare rămâne segmentarea stabilă a pieței de desfacere din punct de vedere al prețurilor: piețele de masă — Turcia și Bulgaria, care controlează împreună 63,9% din volum — se tranzacționează la prețuri semnificativ mai mici decât prețul mediu de piață, în timp ce piețele premium, cu volume mai reduse, din Europa Centrală (Polonia, România, Cehia) asigură prețuri peste medie, ajungând chiar să depășească de două ori nivelul prețurilor din Turcia. O segmentare similară se observă și la nivelul companiilor exportatoare: alături de operatorii mari, orientați către volum, pe piață activează cu succes un grup de companii mici, specializate în loturi punctuale, cu marjă ridicată. În același timp, mediul concurențial rămâne extins — 37 de exportatori și 16 țări-cumpărătoare, ceea ce indică maturitatea și stabilitatea acestui segment chiar și la sfârșitul sezonului.

Piața semințelor de rapiță, dimpotrivă, prezintă o structură mult mai concentrată: trei țări cumpărătoare și doar doi exportatori, dintre care unul — Rusagro-Prim SRL — controlează peste 70% din volumul total al poziției. Diferențele de preț între piețele de destinație sunt aici minime, ceea ce indică uniformitatea condițiilor tranzacțiilor și absența unei nișe cu prețuri ridicate, caracteristică pentru floarea-soarelui. Pentru noii participanți, acest lucru deschide o anumită fereastră de oportunități: pragul relativ scăzut de intrare, reprezentat de aria geografică (doar trei țări), combinat cu rolul tot mai important — așa cum a arătat trecerea de la lunile de iarnă la luna iunie — al rapiței în coșul de mărfuri, face din această cultură o direcție atractivă pentru diversificarea portofoliului de export în a doua jumătate a sezonului.

În ansamblu, luna iunie 2026 confirmă scenariul tipic pentru piața moldovenească a culturilor oleaginoase din perioada târzie a sezonului: o reducere a ofertei, compensată de creșterea prețurilor, și o redistribuire treptată a importanței relative a culturilor în favoarea celor ale căror stocuri se epuizează mai lent. Pentru comercianți și agricultori, aceste tendințe constituie un reper practic concret pentru perioada dintre sezoane: păstrarea unei părți din volum pentru comercializare în lunile târzii ale sezonului se justifică, din punct de vedere istoric, printr-o primă de preț, iar activitatea simultană cu floarea-soarelui și rapița permite atenuarea scăderilor sezoniere ale veniturilor, caracteristice modelului monocultural de export.