Noua strategie a Chinei în domeniul cerealelor: cum schimbă Beijingul regulile comerțului mondial
China, care reprezintă aproximativ un sfert din consumul mondial de cereale și care este unul dintre cei mai mari importatori de produse agricole, a aprobat o nouă strategie de dezvoltare a sectorului cerealier până în 2030. Aceasta prevede creșterea producției interne, diversificarea importurilor și consolidarea rezervelor de stat. În opinia analiștilor, o astfel de politică ar putea avea un impact semnificativ asupra comerțului mondial cu cereale, culturi oleaginoase și materii prime furajere.
Ukragroconsult relatează acest lucru.
În cadrul celui de-al 15-lea plan cincinal, Beijingul intenționează să crească producția de cereale la 725 de milioane de tone pe an, față de nivelul record de 714,9 milioane de tone înregistrat în 2025. Se preconizează că acest obiectiv va fi atins prin dezvoltarea selecției vegetale, introducerea tehnologiilor agricole moderne, creșterea gradului de mecanizare, extinderea sistemelor de irigații și modernizarea infrastructurii agricole. În același timp, autoritățile urmăresc să mențină importurile în „limite controlate”, pentru a reduce dependența de furnizorii externi și riscurile geopolitice.
În ciuda politicii de autosuficiență, China nu va putea renunța complet la importuri. Țara va avea în continuare nevoie de grâu cu conținut ridicat de proteine pentru industria morăritului și de cantități semnificative de soia pentru producția de furaje combinate. În ultimii ani, Beijingul și-a diversificat activ achizițiile, mărind importurile din Brazilia, țările din regiunea Mării Negre, Asia de Sud-Est și Asia Centrală, reducând în același timp dependența de livrările din SUA.
Analiștii se așteaptă ca noua politică să facă importurile chineze mai selective. Achizițiile vor fi efectuate din ce în ce mai des pentru a acoperi deficitul prevăzut, pentru a completa rezervele de stat sau pentru a profita de o conjunctură favorabilă a prețurilor, și nu vor crește automat odată cu consumul. Aceasta înseamnă că deciziile Chinei privind cotele de import, tarifele, utilizarea stocurilor și politica în domeniul furajelor vor avea o influență și mai puternică asupra piețelor agricole mondiale.
În același timp, punerea în aplicare a strategiei se confruntă cu o serie de constrângeri, printre care deficitul de terenuri arabile, lipsa resurselor de apă, urbanizarea și intensificarea fenomenelor meteorologice extreme. În opinia experților, în următorii ani, tocmai politica de stat a Chinei va determina din ce în ce mai mult situația de pe piețele agricole mondiale, iar deciziile de la Beijing vor putea influența fluxurile comerciale cel puțin la fel de mult ca factorii tradiționali ai cererii și ofertei.
