Proiectarea coroanei în plantaţiile moderne la speciile cireş și vișin

În anul I, primăvara la dezmugurire, ramurile anticipate, care depăşesc 20 cm, se scur­tează la 15 cm de la punctul de inserţie. Axul pomului nu se scurtează. Vara, la aproximativ 70 de zile de la debutul perioadei de vegetație, se face a doua intervenţie, scurtând la 15 cm toate creşterile apărute pe ramurile scur­tate iniţial.

În anul II, la dezmugurire, se scur­tează toate ramurile la 15 cm, crescute după intervenţia din vara anului trecut, păstrând nes­curtată creşterea centrală a axului. După 60 de zile se face o a doua interven­ţie, scurtând la 15 cm creşterile formate după scurtarea de la începutul vegetaţiei. Creşterile axului nu se scurtează, acestea având rolul de a acţiona ca suport şi de a împinge către exterior ramurile principale laterale.

În anul III, pomul are o coroană for­mată din 25 – 30 ramuri verticale. Se păstrează cele mai bine dezvoltate, la fiecare punct cardinal al coroanei, care se scurtează la 15 cm de la zona lor de inserţie. Prin aceste scurtări repetate se limitează dominanţa apicală, dis­tribuind vigoarea pomului pe 2-4 sau mai multe creşteri cu vigoare moderată.

În anul IV, în coroana pomilor s-au format 25-30 de ramuri, care se reînnoiesc periodic prin rotaţie, astfel încât să existe un echilibru între ramurile fructifere şi cele în devenire ca ramuri roditoare. Se are în vedere faptul că atât ramurile prea viguroase, cât şi cele cu o creştere prea slabă nu sunt ramuri productive şi trebuie eliminate din co­roană. Ramurile cu vigoare moderată, neumbrite, sunt cele pe care se formează fructele de calitate.

În acest fel se menţine volu­mul coroanei în spaţiul determinat: o înălţime a pomului de 2,5 m, cu o dezvoltare laterală de o parte şi alta a rân­dului de 1,2 – 1,4 m.